Troparul Sfintei Mari Muceniţe Irina – Glasul 4
”Mieluşeaua Ta, Iisuse, Irina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.”
Sfânta Mare Muceniță Irina, o neînfricată pătimitoare pentru credință, ajută celor celor care se roagă pentru căsătorie grabnică și fericită. Este serbată în calendarul ortodox în data de 5 mai.
De la naștere a purtat numele Penelope, fiind unica fiică a regelui Licinius. A trăit la începuturile creștinismului, când credința se răspândea printre păgâni. La vârsta de șase ani, ea a devenit foarte frumoasă la față, încât pe multe fecioare le întrecea cu frumusețea ei. Deci, tatăl ei a zidit pentru ea un turn, afară din cetate, departe, într-un loc frumos și deosebit unde a pus-o pe ea. Deși izolată de lume împreună cu doar cu 13 slujnice, a aflat despre Mântuitorul Hristos de la învățătorul ei Apellian, un bătrân înțelept creștin, angajat să îi dea o educație aleasă.
Botezul Sfintei Mari Mucenițe Irina
Când Penelope a crescut, iar părinții ei se gândeau să îi găsească un pretendent, un porumbel a intrat la ea în zbor prin fereastra deschisă având o ramură de măslin în cioc pe care a pus-o pe masă. Mai apoi, i-a apărut un vultur cu o coroană de flori în cioc pe care, de asemenea, a pus-o pe masă. În cele din urmă, un corb a intrat în zbor având un șarpe în cioc, care a căzut pe masă.
Nedumerită de aceste întâmplări, Penelope i-a cerut ajutorul lui Apellian, care i-a explicat că porumbelul simboliza educația ei (nevoința gândului ei), iar ramura de măslin întruchipa harul lui Dumnezeu care se revarsă la Botez. Vulturul ținând cununa de flori reprezentă succesul de care avea să se bucure în viața ei viitoare, iar corbul și șarpele îi prevesteau suferințe și durere. Tot bătrânul înțelept Apellian i-a făcut cunoscut Penelopei că Domnul voia să o logodească cu El și că urma să rabde multe suferințe pentru Mirele Ceresc.
Sfintei i-a apărut în vis îngerul lui Dumnezeu care i-a spus: „Penelope, de-acum nu te vei mai numi așa, ci Irina «pace», și vei fi multora scăpare și adăpostire și prin tine se vor mântui multe suflete, iar numele tău va fi mare în toată lumea”.
Sfânta Muceniță a fost botezată creștină de Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel. Așa cum a prevestit îngerul, a primit la botez numele de Irina. De îndată ce și-a închinat viața lui Hristos, Irina a distrus toate statuile idolilor păgâni refuzând să li se mai închine lor și, spre supărarea și furia tatălui ei, a respins toți pețitorii, nedorind să se căsătorească.
Martiriul Sfintei Mari Mucenițe Irina
Sfânta a fost chinuită în vremea a patru împărați, primul fiind chiar tatăl ei, Licinius, furios că s-a botezat creștină și refuză căsătoria. Sfânta Mare Muceniță Irina a fost legată și aruncată sub copitele unor cai sălbatici care nu s-au atins de ea. În loc să o rănească pe Irina, unul dintre cai l-a atacat pe Licinius, smulgându-I mâna dreaptă, doborându-l la pământ și călcându-l cu copitele. Prin rugăciunile Sfintei Mucenițe, regele s-a ridicat în picioare nevătămat, cu mâna sănătoasă.
Cutremurați, Licinius, soția lui și alți trei mii de martori oculari au crezut în Hristos și au trecut la creștinism. Licinius a demisionat din funcțiile sale administrative, închinându-și viața slujirii Domnului Iisus Hristos. Sfânta Mare Muceniță Irina s-a dus să locuiască în casa profesorului ei, Apellian și a început să îl propovăduiască pe Hristos păgânilor, întorcându-i pe mulți pe calea mântuirii.
Un alt rege, Sedechia (Sedechie) a îngropat-o până la gât într-o groapă umplută cu șerpi și scorpioni, dar îngerul Domnului a păzit-o neatinsă pe Sfânta Mare Muceniță Irina. Regele a mai încercat să o taie în două cu fierăstrăul, dar acesta s-a frânt de trupul ei ca și când trupul ar fi fost dintr-un material foarte tare. Același Sedechia a legat-o de o roată de moară încercând să o înece dând drumul șuvoiului de apă însă apa nu a curs, ci a stat pe loc, iar Sfânta Irina a rămas vie și nevătămată.
Regele Sapor, fiul regelui Sedechia i-a pus în picioare încălțăminte de fier, i-a încărcat în spate un sac de nisip, a înhămat-o la o căruță și a pus să fie mânată ca un animal cale lungă dincolo de cetate. Dar îngerul Domnului a cutremurat pământul care s-a deschis și i-a înghițit pe cei care o torturau. Pentru necredința lor și persecuțiile asupra creștinilor, la rugăciunile Sfintei Mari Mucenițe Irina, o parte din soldații lui Sedechia au orbit, iar regele a murit lovit de un trăznet.
Pentru că propovăduia Sfânta Evanghelie, regele Numerian din cetatea lui Callinicus a aruncat-o în trei tauri din metal încins, însă a scăpat și de aici cu viață.
În cetatea Mesembria, Sfânta Mare Muceniță Irina a fost decapitată de regele Sapor, dar Dumnezeu a înviat-o. Minunile făcute de Domnul cu Sfânta Muceniță Irina și credința acesteia i-au adus pe mii de închinători la idoli la Hristos, în frunte cu regele lor.
Sfânta Mare Muceniță pleacă la Domnul
După multe torturi suferite, după multe minuni și vindecări săvârșite și după ce a adus pe mulți idolatri la Hristos propovăduind Sfânta Evanghelie, într-o zi de 5 mai, Sfânta Irina s-a dus în afara orașului Efes, s-a întins într-un mormânt nou și a cerut însoțitorilor ei, bătrânul Apellian și alți șase bărbați creștini să închidă mormântul.
Rugăciune către Sfânta Mare Muceniță Irina, ocrotitoarea căsătoriei și a celor care vor să se căsătorească
”Cu umilința inimii și cu evlavie venim noi, păcătoșii și săracii, către tine, Sfântă slăvită fecioară și Mare Muceniță Irina, albina lui Hristos cea mult lucrătoare, care pe cuvintele Sfântului Duh, cele luminate și mai dulci decât mierea și fagurele, pe buzele tale le-ai purtat și prin a lor dulceață și lumină multe suflete ai îndulcit și ai luminat; auzi-ne și pe noi, nevrednicii, cei întristați și apăsați de conștiința mulțimii păcatelor noastre, care, prin a noastră nesimțire și lenevire, sporesc și se întăresc, și ca o rugină veche, prin obișnuință, cheltuiesc și strică în toată vremea tăria și frumusețea sufletelor noastre. Și de aceea, te rugăm pe tine, porumbița lui Hristos cea curată și preablândă, care prin sfântă neprihănire ai zburat de pe pământ către acoperământul cerescului Vultur, nu ne uita pe noi cei nemernici și cu totul neputincioși, care ne zbatem, zăcând jos în această vale a plângerii și a ispitirii, și care îndrăznim a te pune pe tine mijlocitoare, sfântă fecioară, către Preabunul și Preacuratul tău Mire, Hristos. Ia aminte la toți cei care cu credință și cu dragoste alergăm către tine la vreme de necaz și de primejdii.
Știm că tu ai mare îndrăzneală către Preabunul nostru Mântuitor, pentru a Cărui dragoste ți-ai pus sufletul tău; de aceea credem fără de îndoire că la toată cererea spre folosul nostru vei fi ascultată de Preamilostivul Dumnezeu pe Care roagă-L să ne povățuiască pe noi pe calea mântuirii și să ne sprijinească cu darul Său la vreme de ispite și de încercări și să ne acopere cu a Sa milă de toate primejdiile văzuților și nevăzuților vrăjmași. Să ne trimită frica Sa în inimile noastre, că prin ea să viețuim cu trezvie și cu luare aminte, spre a scăpa de veșnicele munci și a dobândi bucuria cea necuprinsă de minte și fără de margini și să slăvim împreună cu tine, Sfântă fecioară, pe Dumnezeul nostru, Cel închinat în Sfânta Treime, pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”
Sursă: ”pravila.ro”
Accesează și:
– Viața Sfintei Mucenițe Irina – ”doxologia.ro”
– Acatistul Sfintei Mari Muceniţe Irina – ”doxologia.ro”
