Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul este serbat în calendarul ortodox în data de 20 noiembrie.
Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul nu a viețuit pe teritoriul țării noastre, dar care din purtarea de grijă a lui Dumnezeu ne ocrotește prin prezența sfintelor sale moaște, care se află întregi la Mănăstirea Bistrița, din județul Vâlcea.
Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul s-a născut pe la anul 790, în cetatea Irinopolis, din regiunea Isauria (în prezent Iordania și Siria, aflau zece orașe, numite „Decapole”, adică „Zece orașe”), în sud-estul Asiei Mici. Pe părinții lui îi chema Serghie și Maria și erau creștini.
Făcea parte dintr-o familie înstărită, mama sa Maria fiind și o femeie foarte evlavioasă. La vremea potrivită, a fost dat la învățătura, pentru a putea fi mai târziu de folos semenilor săi. Încă de copil manifesta o înclinare spre cele duhovnicești. Lua parte la slujbe, se ruga, citea Sfânta Scriptură, făcea fapte de milostenie, arăta o dragoste sinceră față de toți cei din jurul sau. Adesea se retrăgea în locuri ascunse pentru a se ruga și a medita. Apoi a respins îndemnul părinților săi de a se căsători cu o tânără aleasă de aceștia și s-a retras în Munții Isauriei. Acolo a cunoscut pe un fost episcop din Decapole care l-a îndemnat să între într-o mănăstire din apropiere, pentru a se iniția în tainele vieții monahale.
Între timp, tatăl său a murit. Mama sa, aflând unde este, l-a îndemnat să plece într-o altă mănăstire, unde era și un alt frate al său, ca împreună să-și ducă mai ușor viața de călugăr, închinată numai lui Dumnezeu. A ascultat deci îndemnul evlavioasei sale mame și s-a așezat în acea mânăstire, alături de fratele său. Dar în curând și-au dat seama că egumenul mănăstirii, ca și unii călugări, trecuseră de partea iconoclaștilor, adică a dușmanilor icoanelor. Plin de râvnă pentru apărarea dreptei credințe și a hotărârilor luate de către Sinodul de la Niceea, Grigorie a avut curajul să îl mustre pe egumen în fața tuturor călugărilor din obștea respectivă. Acesta a poruncit însă că Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul să fie bătut. În această situație, cu trupul plin de răni, tânărul monah a fugit într-o altă mânăstire din Decapole, unde era egumen un frate al mamei sale, cu numele Simeon. Aici a rămas timp de 14 ani.
Urcând mereu pe treptele vieții duhovnicești, a cerut îngăduința să se retragă într-o peșteră din Munții Isauriei, pentru a trăi singur. A trăit aici mai mulți ani, luptând cu ispitele și cu lipsa de hrană, dar stăruind mereu în rugăciune și meditație, în legătură tainică neîncetată cu Dumnezeu. Curățit astfel de patimile trupești și sufletești, Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul a auzit o chemare de sus care l-a îndemnat să părăsească peștera și locurile natale, pentru ca să poată fi de folos și altora. A petrecut o iarnă întreagă într-o mânăstire din Efes, apoi cu o corabie ajunge în orașul Proconez. Ulterior, Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul a ajuns la Enos, în Macedonia. Cu o corabie a unor pirați, uimiți de curajul său, a ajuns la Tesalonic, unde este găzduit într-o mânăstire de către egumenul Marcu. Împreună cu un călugăr de aici, se îndreptă spre Roma. Au mers pe uscat până la Corint, în sudul Greciei, apoi cu o corabie au ajuns la Roma, iar ulterior în Sicilia.
Din Sicilia, Sfântul Grigorie Decapolitul s-a reîntors în Grecia, la Hidros. A ajuns apoi în Tesalonic, unde s-a stabilit la mănăstirea Sfântul Mina. Aici devine foarte cunoscut prin darul său de a prezice viitorul, dar și prin viața sa aleasă. Ignatie Diaconul, cel care i-a scris viața, amintește despre multe din vindecările săvârșite de el prin puterea rugăciunii, ca și multe din cuvintele de mustrare pe care le rostea, atunci când era nevoie, împotriva ereticilor sau necredincioșilor. Avea o putere deosebită asupra demonilor. Mai mulți călugări și credincioși stăpâniți de duhuri necurate au fost vindecați în urma rugăciunilor cuviosului Grigorie.
Virtuțile cu care era împodobit, ca și darul vindecărilor l-au făcut pe Sfântul Grigorie Decapolitul vrednic să primească sfânta taină a preoției. Și-a continuat viața cu aceeași râvnă spre cele sfinte, în folosul semenilor săi.
Spre sfârșitul vieții, Dumnezeu i-a dat o boală grea ( idropică – ciroză hidrică, hidropizie, boala de care se crede că a suferit și Sfântul Apostol Pavel). În curând însă, istovit de boala de care suferea, Sfântul Grigorie a murit într-o mânăstire din capitala imperiului, în ziua de 20 noiembrie a anului 842.
Ca semn al puterii lui Dumnezeu, după doar câteva luni de la moartea lui Grigorie, în martie 843, împărăteasa Teodora (în calitate de regentă a fiului său minor Mihail al III-lea) a convocat un sinod la Constantinopol care a consfințit reinstaurarea cultului icoanelor. De atunci, în prima duminică a Postului Mare se sărbătorește Duminica Ortodoxiei, ca zi de biruință a dreptei credințe.
Unde se găsesc moaștele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul
La scurt timp după înmormântarea Cuviosului Grigorie, mormântul său a devenit cunoscut, datorită minunilor ce se săvârșeau acolo. Rămășițele sale pământești erau întregi și neputrezite, încât acum puteau fi socotite ca sfinte moaște.
Moaștele Sfântului Grigorie au rămas într-o mănăstire din Constantinopol, întemeiată de către ucenicul său Iosif Imnograful. Au rămas aici mai bine de șase veacuri, până după căderea Constantinopolului din anul 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de turci. Racla cu sfintele moaște a fost dusă de către monahii care o păzeau, în Serbia, spre a le feri de profanare din partea turcilor.
Din acest loc le-a cumpărat, în ultimii ani ai secolului al XV-lea, Banul Barbu Craiovescu, care le-a adus la Mănăstirea Bistrița din Oltenia, ctitorită de el și frații săi Pârvu Vornicul, Danciu Armașul și Radu Postelnicul între anii 1492-1494. Moaștele sfântului au fost cumpărate de Barbu Craiovescu de la un turc, pe aur.
De atunci și până astăzi cinstitele moaște se găsesc tot la Mănăstirea Bistrița. 
În anul 1656 Constantin Șerban Voievod (ctitorul bisericii actualei Patriarhii) a donat o raclă de argint în care au fost așezate sfintele moaște. La 1763, când epidemia de ciumă cuprinsese Bucureștiul, racla cu moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul a fost adusă în fața Mitropoliei, iar în urma rugăciunilor ținute ciuma a început să dea înapoi, dispărând definitiv.
De asemenea, de peste o sută de ani și în Biserica Hagiu din București se află spre cinstire o părticică din moaștele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul, care a fost adusă de la Mănăstirea Bistrița, iar veșmântul lui se regăsește în Biserica Sfântul Alexie tot din București.
La 28 februarie 1950 Sfântul Sinod a hotărât generalizarea cultului său în toată Biserica Ortodoxă Română. De-acum înainte el va fi cinstit în toate lăcașurile de cult ortodoxe românești, prin slujbe și rugăciuni, prin ridicarea de biserici cu hramul său, prin pictarea icoanelor cu chipul sau.
Troparul Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul – Glasul 4
”Dumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.”
Sursă text: ”pravila.ro”
Accesează și:
– Viața Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul – ”doxologia.ro”
– Acatistul Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul – ”doxologia.ro”
– Mănăstirea Bistrița Vâlcea – pagina oficială
– Bistrita Monastery, Vâlcea county (I) – (conținut găzduit de o terță parte – „youtube.com/@trinitastvoficial, timp redare 20:57);
– Bistrita Monastery, Vâlcea county (II) – (conținut găzduit de o terță parte – „youtube.com/@trinitastvoficial, timp redare 21:26);
– (Foto) Mănăstirea Bistrița-Vâlcea, locul de odihnă al Sfântului Grigorie Decapolitul – ”doxologia.ro”
