Conform calendarului ortodox, mâine, 1 octombrie, se prăznuieşte Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului.
Rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat”
”Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.”
Acoperământul Maicii Domnului (sărbătoare numită și Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului) ne amintește de una din cele mai mari minuni în care Fecioara Maria a ocrotit cu rugăciunea ei cetatea Constantinopol. Cu ajutorul rugăciunilor Maicii Domnului reușim și noi, creștini de astăzi, să trecem de toate ispitele și încercările care apar în fiecare zi din viața noastră.
Tropar la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului – Glasul 4
”Astăzi, poporul cel binecredincios, luminat prăznuim, umbriţi fiind prin venirea ta, Maica lui Dumnezeu şi căutând către Preacinstită Icoana ta, cu umilinţă grăim: acoperă-ne pe noi cu Cinstitul tău Acoperământ şi ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre”.
Condac la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului – Glasul 3
”Fecioara astăzi, înainte stă în Biserică şi cu cetele sfinţilor, nevăzut se roagă lui Dumnezeu, îngerii cu ierarhii se închină şi Apostolii cu proorocii dănţuiesc; că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci”.
O, ce minunată înfrumusețare a tuturor credincioșilor ești, împlinirea prorocilor, slava apostolilor și podoaba mucenicilor, lauda fecioarei și prea minunatul Acoperământ a toată lumea!
Acoperământul Maicii Domnului (popular, pe filieră slavo-rusă: Pocrovul) este o sărbătoare a Maicii Domnului în amintirea unei minuni întâmplate în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne din Constantinopol, pe timpul împăratului Leon al VI-lea (886 – 912), când Sfânta Fecioară s-a arătat, în toată mărirea ei cerească, Sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos, ca ocrotitoare și mijlocitoare a creștinilor, conform ”pravila.ro” .
Maica Domnului deschide inimile oamenilor atunci când aceștia îi adresează gândurile și cererile lor, când își pun toată nădejdea în ajutorul necondiționat al Fecioarei Maria, care este totodată mamă a tuturor. Rugăciunea către Maica Domnului curăță sufletul de patimi și izbăvește din primejdii, unește mintea cu dumnezeirea, luminând-o și făcând-o sălaș al Duhului Sfânt, aducând omenirii darul Acestuia.
Acoperământul Maicii Domnului prăznuit pe 1 octombrie se petrece în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne (Blachernae) din Constantinopol în secolul al X-lea. Biserica palatului din Vlaherne adăpostea mai multe relicve ale Maicii Domnului – cămașa, acoperământul (maforionul) și parte a brâului acesteia, care fuseseră aduse din Țara Sfântă în secolul al V-lea.
În zilele împăratului Leon al VI-lea (”Cel Înțelept”), Constantinopolul era amenințat de primejdia unei invazii (907 sau 911). Sâmbătă spre duminică, se făcea priveghere de toată noaptea în cinstita biserică a Vlahernei, pentru ajutor de la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru salvarea cetății care era asediată.
De față stând și mulțimea poporului, la ora patru în noapte, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, împreună cu ucenicul său, fericitul Epifanie, și-au ridicat privirile și au văzut o Doamnă foarte înaltă, înaintând prin ușile împărătești, înconjurată de o parte și de alta de Sfântul Proroc Ioan Botezătorul și de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, însoțiți de un alai de sfinți în haine albe.
Când au ajuns la amvon, Sfântul Andrei s-a îndreptat către ucenicul său, Sfântul Epifanie, întrebându-l: „Oare vezi, frate, pe Împărăteasa și Doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?” Iar el a zis: „O văd, sfinte părinte, și mă minunez, că o văd acoperind pe oamenii ce sunt în sfântul locaș, cu cinstitul ei omofor, ce strălucește mai mult decât soarele”.
Și stând în văzduh la rugăciune, înaintea altarului, Maica Domnului a plâns pentru poporul din biserică și desfăcând cinstitul și preaminunatul Acoperământ, l-a ținut întins deasupra tuturor și a acoperit cu el, în semn de mare milostivire.
Apoi cei doi au auzit graiurile cele cu umilință ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu și Dumnezeul nostru, Iisus Hristos:
„Împărate ceresc, primește pe tot omul care Te slăvește pe Tine și cheamă în tot locul preasfânt numele Tău. Și acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc îl sfințește și proslăvește pe cei ce te proslăvesc pe Tine și împlinește rugăciunile celor ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta; și făgăduințele lor le primește și din toate nevoile și răutățile îi izbăvește”.
După arătarea Maicii Domnului, primejdia a fost îndepărtată, iar orașul a fost cruțat de suferință și de vărsarea de sânge.
Acest eveniment ne amintește că prin nevoință și rugăciune, putem primi și noi, în greutățile vieții noastre, neîncetatul ajutor al Maicii Domnului după cum Prorocul Isaia ne sfătuiește: „Ascundeți-vă cât de puțin, până ce va trece mânia Domnului” (Isaia 26, 20). Unde vom putea să ne ascundem de mânia Domnului? Acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoșii, în afară de Acoperământul Preasfintei Fecioare Maria, Stăpâna lumii.
Începuturile acestei sărbători au avut loc în spațiul grecesc, unde a fost ținută cu mare evlavie, mai ales de călugării de la Muntele Athos, socotit prin excelență „grădina Maicii Domnului”.
Sărbătoarea a pătruns apoi în spațiul slav prin secolul al XII-lea, când a început să fie prăznuită de Biserica Ortodoxă Rusă. Odată cu creșterea influenței ruse în Țările Române, Biserica Ortodoxă Română a preluat această sărbătoare, care a fost prăznuită la început mai mult în mănăstiri și a fost înscrisă în calendarul religios pe 1 octombrie. Exprimându-ne în cuvinte desprinse din textul slujbelor Bisericii, să-i strigăm în glas de rugăciune Maicii lui Dumnezeu: „Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu; Păzește-ne pe noi, sub sfânt Acoperământul tău!”.
Ce înseamnă „acoperământ”?
Din punct de vedere funcțional, acoperământul este un văl (omofor sau maforion) ca o bucată lungă de țesătură ce acoperea capul și trupul Maicii Domnului până la genunchi, atribuit în Orient sfintelor femei, tinerelor consacrate și diaconițelor. El apare folosit cu sensul de piesă vestimentară, dar și ca interpretare simbolică a unei acțiuni de milostivire, gestul de a acoperi pe cineva cu propriul veșmânt fiind un semn firesc de ocrotire.
Sărbătoarea Sfântului Acoperământ este de origine slavă, datează din secolul al XII-lea și a fost preluată de unele mănăstiri din țara noastră, ca adaos la cele două praznice asemănătoare, păstrate de tradiția greacă: „Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne” (2 iulie) și „Așezarea în raclă a Brâului Maicii Domnului” (31 august). Diferite ca formă și atribuții, cele două fragmente: veșmântul și brâul, au în comun calitatea de a fi purtătoare ale unor puteri tămăduitoare deosebite, primite prin atingerea lor de trupul Maicii Domnului, așa cum și pânzeturile, adică „șorțurile și ștergarele” purtate de Sfântul Apostol Pavel tămăduiau bolnavii (Faptele Apostolilor 19, 12).
Biserica Vlaherne unde a avut loc minunea săvârșită de Maica Domnului
Biserica Maicii Domnului din Vlaherne – Blachernae – este o biserica ortodoxă aflata în orașul Constantinopol (astăzi, în orașul Istanbul din Turcia). Aceasta este cea mai cunoscută și importanta biserica închinată Maicii Domnului, din întreaga capitală a Bizanțului, după Catedrala Sfânta Sofia. Cu toate că astăzi din biserica inițială se mai păstrează doar careva ruine, aceasta a rămas vie în conștiința credincioșilor din toată lumea creștină, aflați pururea sub purtarea de grijă a Maicii Domnului.
Prima biserica ridicata pe locul unde se afla izvorul cu apă sfințită a fost construită și decorată de către împărăteasa Augusta Pulcheria, intre anii 450-453 și de către soțul acestei, împăratul Marcian (450-457).
Biserica a fost terminată și mult înfrumusețata de către împăratul Leon I (457-474), care a adăugat și „Hagiasma” (fântâna cu apă sfințită) și „Hagion Lousma” (baia sfânta, unde se spălau preoții). Leon I a mai construit și Paraclisul „Hagia Soros”, un relicvar (locul unde se țin Sfinte Moaște sau obiecte sfinte) special făcut pentru a păstra în el „Acoperământul Maicii Domnului”, adus în Constantinopol din Palestina, în anul 473.
Procopius scrie despre faptul că împăratul Iustinian, în vremea domniei unchiului sau, Iustin I (518-527), a modificat și lărgit clădirea inițială a bisericii. Descrierea lui Procopius sugerează faptul că bisericii i-a fost adăugat un dom – cupola – susținut de mai multe coloane, în forma de semicerc. Aceasta renovare este menționata în doua epigrame ale Antologiei Palatine.
Iustin al II-lea (565-578) a adăugat bisericii două abside laterale, remodelând astfel planul inițial al bisericii. În aceasta perioada, biserica avea forma treflata. Câteva secole mai târziu, Romanus III Argyrus (1028-1034) a decorat cu aur și argint interiorul acestor abside.
Importanța deosebită a Bisericii din Vlaherne reiese și din numărul celor ce slujeau la slujbele ținute în aceasta. Astfel, împăratul Heraclie menționează, într-unul dintre actele sale, faptul că în această biserică trebuie să slujească 74 de persoane: 12 preoți, 18 diaconi, 6 diaconițe, 8 sub-diaconi, 20 de citeți, 4 cantarăți și 6 portari.
Cel mai renumit eveniment a avut loc în anul 626, când orașul Constantinopol a fost asediat de către avari, în timp ce împăratul Heraclie și trupele sale erau plecați la luptă cu perșii, în Asia Mica. Icoana Maicii Domnului Blachernitissa a fost scoasă în procesiune pe câmpul de luptă de către fiul împăratului absent și de către Patriarhul Sergius (610-638). Avarii au încetat asediul, victoria punându-se intru toate pe seama Maicii Domnului. Toată populația orașului s-a adunat la Biserica din Vlaherne, unde au făcut priveghere de toată noaptea, cantând Imnul Acatist al Maicii Domnului.
Asemenea măreței Catedrale Sfânta Sofia, aceasta biserica a fost și ea un centru al Ortodoxiei, în fiecare vineri, aici oficiindu-se priveghere de toată noaptea, în cinstea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Slujba săvârșită în fiecare vineri în Biserica Vlaherne a fost rânduită definitiv încă din vremea Patriarhului Timotei I (511-518). Alături de aceasta priveghere, mai erau săvârșite și alte slujbe speciale: Întâmpinarea Domnului (2 februarie), Duminica Ortodoxiei (prima duminica din Postul Mare), Vinerea Mare, Miercurea Paștelui, Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne (2 iulie), Sfințirea Bisericii Vlaherne (31 iulie, Salvarea orașului Constantinopol din atacul avarilor și perșilor (7 august), Adormirea Maicii Domnului (15 august) și amintirea Marelui Cutremur din 740 (26 octombrie).
În viața Sfântului Ștefan cel Tânăr, o lucrare scrisă în anul 808, este înregistrat faptul că iconoclaștii au înlocuit chipul Mântuitorului, al Maicii Domnului și ale sfinților, cu reprezentări de pomi, păsări și animale: „Ruinând mult-cinstita Biserica a Preacuratei Maicii Domnului din Vlaherne, ai cărei pereți erau acoperiți cu scene biblice înfățișând Întruparea Domnului, multe dintre minunile Sale, Învierea și Înălțarea Sa la cer, ei au transformat-o într-un fel de aprozar și atlas de animale; ei au decorat-o cu tot felul de animale și de păsări.”
În anul 834, când iconoclaștii au pierdut puterea avută inițial, s-a sărbătorit pentru prima dată Duminica Ortodoxiei, numita și „a restabilirii cultului Sfintelor Icoane”. Aceasta prima serbare a avut loc în Biserica Vlaherne – Blachernae.
Tradiția menționează și faptul că, în anul 944, Chipul lui Hristos – cunoscut drept „Sfânta Mahrama” – și „scrisorea regelui Abgar” au fost aduse din Edessa și depuse, cu mare evlavie în Paraclisul bisericii.
Din anul 1204, Biserica Vlaherne a fost în mâna latinilor, până când împăratul Ioan III Ducas Vatatzes (1222-1254) al Imperiului de Niceea, a reluat-o, împreună cu multe alte mănăstiri din Constantinopol. În anul 1347, Împăratul Ioan VI Cantacuzino a fost încoronat în Biserica Vlaherne, în loc să fie încoronat în Catedrala Aghia Sofia, după cum era obiceiul. În anul 1348, pirații genovezi au cauzat daune bisericii.
În anul 1070, un incendiu a distrus biserica, aceasta fiind reconstruita de către împărații Romanus IV Diogenes (1067-1071) și Mihail VII Ducas (1071-1078). Întregul complex de clădiri a ajuns în ruină în anul 1434, cu puțin înainte de Cucerirea orașului de către turci.
După cucerirea din anul 1434 și Caderea Constantinopolului, din minunata Biserica Vlaherne nu a mai rămas decât locul ce păstrează încă Izvorul. Locul a intrat și a rămas în posesia turcilor până în anul 1867, când a fost înmânat grecilor, care au construit pe acesta o micuța biserica – hagiasma.
Biserica Vlaherne era constituită din trei clădiri: biserica centrală a Maicii Domnului, Paraclisul Hagia Soros și Hagion Lousma. Biserica centrală avea trei abside și era acoperită cu un acoperiș de lemn, asemenea bisericilor Panagia Chalkopratiae și Sfântul Ioan Botezătorul din Studius.
Paraclisul, unde erau păstrate Sfintele Odoare, era cunoscut ca „Hagia Soros”, era o structura circulara cu pronaos. Acesta era construit în partea sudică a bisericii centrale. Pe lângă Acoperământul Maicii Domnului, aici se mai păstrau și moaștele a multi alți sfinți. Pelerinii ruși ce s-au închinat aici de-a lungul secolelor XIV-XV au menționat moaștele Sfinților Patapie, Atanasie, Pantelimon și Anastasia. Cea de-a treia încăpere, Hagion Lousma, era o structură cu dom.
Biserici din România care poartă hramul Acoperământul Maicii Domnului
Biserica „Acoperământul Maicii Domnului” a Mănăstirii Hadâmbu din județul Iași, Mănăstirea Basaraba, Schitul Pocrov al Mănăstirii Neamț, precum și la Schitul Oneaga al Mănăstirii Sihăstria Voronei din județul Botoșani, Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” – Groși – Boroaia, Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” – Dorna Arini, județul Suceava, Mănăstirea Valea Budului din județul Bacău, biserica noua a Mănăstirii Crasna are ca hram sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului, Mănăstirea Mălinești, județul Vaslui, Mănăstirea Dridu, județul Ialomița, Mănăstirea Rohiița, Mănăstirea Călugăra – Oravița, precum și multe biserici de parohie.
Icoana Acoperământului Maicii Domnului
În icoana Acoperământului Maicii Domnului sunt îmbinate două evenimente petrecute în vechea biserică din Vlaherne din Constantinopol la câteva secole distanță.
Icoana Cinstitului Acoperământ al Maicii Domnului o înfățișează pe Născătoarea de Dumnezeu stând deasupra credincioșilor, cu mâinile ridicate la rugăciune. De cele două părți sunt înfățișați îngeri. Mai jos, în partea dreaptă a icoanei sunt cel mai adesea înfățișați Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos și ucenicul său Epifanie, care au văzut-o pe Maica Domnului în biserica din Vlaherne, iar alături de ei sunt înfățișați cei doisprezece Apostoli, episcopi, sfinte femei, monahi și mucenici, iar Maica Domnului își întinde maforionul asupra credincioșilor adunați.
Sub imaginea Maicii Domnului, în centrul icoanei stă un sfânt tânăr, îmbrăcat într-un stihar diaconesc. În mâna stângă poartă un sul de hârtie desfășurat, pe care este înscris textul condacului în cinstea Născătoarei de Dumnezeu care se cântă la Nașterea Domnului. Acesta este Sfântul Roman Melodul, cunoscutul imnograf a cărui pomenire se face în aceeași zi, pe 1 octombrie. Acesta este însoțit de corul Bisericii și alături de el se găsesc și împăratul Leon Înțeleptul, împreună cu împărăteasa și patriarhul Constantinopolului.
Rugăciuni către Maica Domnului
O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor de sus, Împărăteasa cerului și a pământului, atotputernică apărătoare și tărie a noastră, primește această cântare de laudă și de mulțumire de la noi, nevrednicii robii tăi. Înalță rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu și Fiul tău, ca să fie milostiv nedreptăților noastre. Să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc preacinstit numele tău și cu credință și cu dragoste se închină făcătoarei de minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednici să fim miluiți de Dânsul, dacă tu, Stăpână, nu-L vei milostivi asupra noastră. Ție toate sunt cu putință de la Dânsul și pentru aceasta năzuim la tine, că ești acoperitoarea noastră și grabnică ajutătoare.
Auzi-ne pe noi, cei ce ne rugăm ție; ocrotește-ne pe noi cu atotputernicul tău Acoperământ și cere de la Dumnezeu Fiul tău să dea păstorilor noștri sfințenie, ca să privegheze și să ocârmuiască sufletele noastre; ocârmuitorilor de orașe, înțelepciune și putere; judecătorilor, dreptate și necăutare la față; învățătorilor, minte și smerită înțelepciune; soților, dragoste și înțelegere; fiilor, ascultare; asupriților, răbdare; asupritorilor, frică de Dumnezeu; celor mâhniți, răbdare și bucurie duhovnicească; neînfrânaților, înfrânare; și nouă, tuturor, duhul înțelepciunii și al cucerniciei, duhul milostivirii și al blândeții, duhul curăției și al dreptății.
Așa, Doamnă Preasfântă, milostivește-te asupra noastră și asupra neputinciosului tău popor. Pe cei rătăciți povățuiește-i pe calea cea bună, pe cei bătrâni îi sprijinește, pe prunci îi păzește și pe noi, pe toți, ne apără și ne ocrotește cu milostivirea ta. Pe toți, scoate-ne din adâncul păcatului și ne luminează ochii inimii noastre spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, în această viață, iar la înfricoșătoarea judecată să te rogi pentru noi către Fiul tău și Dumnezeul nostru. Că tu, Doamnă, ești slava celor cerești și nădejdea pământenilor. Tu ești, după Dumnezeu, nădejdea și apărătoarea noastră, a tuturor celor ce ne rugăm ție cu credință. Deci ne rugăm ție, Atotputernică ajutătoarea noastră, și ție ne predăm pe noi înșine, unul pe altul și toată viața noastră, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți și acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrănește-mă ca pe un străin; necazul meu îl știi, deci dezleagă-l precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă mângâiere bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi, în vecii vecilor. Amin.
Preacurată Doamnă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poți face tot binele, primește aceste cinstite daruri, care se cuvin numai ție, de la noi nevrednicii robii tăi, Ceea ce ești aleasă din toate neamurile și te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cerești și pământești. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor și prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu și ne-am învrednicit de Sfântul Trup și de Preacuratul Lui Sânge. Pentru aceasta fericită ești în neamurile neamurilor, ceea ce ești de Dumnezeu fericită, mai luminată decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii. Și acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, întru tot lăudată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de sfatul celui înșelător și de toată primejdia, și să fim păziți nevătămați de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până în sfârșit cu rugăciunile tale păzește-ne pe noi neosândiți. Ca prin paza și cu ajutorul tău fiind mântuiți, slavă, laudă, mulțumită și închinăciune, pentru toate să înălțăm, Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă text:
– Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie) – ”pravila.ro”
Accesează și:
– Cuvânt la Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu – ”doxologia.ro”
– Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului – ”doxologia.ro”
– Canon de rugăciune la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului – ”doxologia.ro”
– Rugăciunea mamei către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru a primi cerescul ei acoperământ – ”doxologia.ro”
– Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, la vreme de necaz şi de întristare – ”doxologia.ro”
– Rugăciune la icoana Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare” – ”doxologia.ro”
