1 octombrie- întreaga lume ortodoxă prăznuiește Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului, o sărbătoare de o mare frumusețe duhovnicească, în care Biserica ne amintește că Maica Domnului, Maica Vieții, rămâne și astăzi mijlocitoarea, apărătoarea și scutul nostru nevăzut. Această zi este nu doar o amintire a unei minuni petrecute la Constantinopol, ci și o chemare vie către fiecare creștin: sub sfântul Acoperământ al Maicii Domnului găsim adăpost, sprijin, nădejde și întărire în încercările vieții.
Originea praznicului – Minunea de la Vlaherne
Rădăcina acestei sărbători se află în capitala Bizanțului, în cartierul Vlaherne din Constantinopol, acolo unde se înălța o biserică închinată Maicii Domnului, ridicată de împărăteasa Pulcheria în secolul al V‑lea și împodobită de împăratul Leon I cu izvorul sfințit (Hagiasma) și relicvarul (Hagia Soros), unde erau păstrate odoarele Maicii Domnului: cămașa, cinstitul Ei Acoperământ și o parte din brâul Născătoarei de Dumnezeu.
În zilele împăratului Leon al VI-lea Filosoful (886–912), orașul era amenințat de invazia barbarilor. Poporul, înfricoșat și plin de nădejde, s-a adunat într-o priveghere de toată noaptea în Biserica Vlaherne. În mijlocul acestei privegheri, la ora patru dimineața, Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos, împreună cu ucenicul său, Epifanie, au văzut o minune copleșitoare: Maica Domnului apărea în văzduh, strălucind în mărire cerească, înconjurată de Sfântul Ioan Botezătorul, de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și de cete întregi de sfinți și îngeri în veșminte albe.
Înaintând prin ușile împărătești, Maica Domnului a mers până la amvon, s-a rugat cu lacrimi pentru toată lumea și a desfăcut cinstitul Ei Acoperământ (maforion), ținându-l întins peste credincioși. Era semnul văzut al mijlocirii și ocrotirii sale materne. Sfântul Andrei l-a întrebat atunci pe ucenicul său: „Oare vezi, frate, pe Împărăteasa și Doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?”, iar Epifanie i-a răspuns: „O văd, sfinte părinte, și mă minunez, că o văd acoperind pe oamenii ce sunt în sfântul locaș, cu cinstitul ei omofor, ce strălucește mai mult decât soarele.”
La scurt timp după această vedenie, primejdia a fost îndepărtată, iar cetatea Constantinopol a fost cruțată de suferință și vărsare de sânge. Biserica a rânduit ca această amintire vie să fie prăznuită în fiecare an pe 1 octombrie, pentru ca niciun credincios să nu uite că Maica Domnului este acoperitoarea și mijlocitoarea noastră.
Semnificația Acoperământului Maicii Domnului
Din punct de vedere funcțional, acoperământul este un văl (omofor sau maforion) ca o bucată lungă de țesătură ce acoperea capul și trupul până la genunchi, atribuit în Orient sfintelor femei, tinerelor consacrate și diaconițelor.„Acoperământ”, însă, nu înseamnă doar o piesă vestimentară, ci este un simbol viu al grijii materne, al ocrotirii dumnezeiești. Dar gestul Maicii Domnului de a-și întinde Acoperământul peste popor semnifică mult mai mult: actul suprem de milă, ocrotire și rugăciune.
Praznicul Acoperământului Maicii Domnului este, astfel, sărbătoarea milostivirii Maicii Luminii și chemarea tuturor credincioșilor să se adăpostească sub ocrotirea ei. Cum spune și Prorocul Isaia: „Ascundeți-vă cât de puțin, până ce va trece mânia Domnului” (Isaia 26, 20). Unde să ne ascundem? Nu există alt scut mai puternic decât Acoperământul Preasfintei Fecioare, Stăpâna lumii.
Cântările Bisericii – rugăciune și imn înălțat către Maica Domnului
Biserica a înveșmântat această sărbătoare în cântări de o mare frumusețe duhovnicească. Troparul praznicului, glasul 4, rostește:
„Astăzi, poporul cel binecredincios, luminat prăznuim, umbriți fiind prin venirea ta, Maica lui Dumnezeu, și căutând către Preacinstită Icoana ta, cu umilință grăim: acoperă-ne pe noi cu Cinstitul tău Acoperământ și ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.”
Condacul, glasul 3, întărește această viziune:
„Fecioara astăzi, înainte stă în Biserică și cu cetele sfinților, nevăzut se roagă lui Dumnezeu; îngerii cu ierarhii se închină și Apostolii cu proorocii dănțuiesc; că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci.”
Aceste cântări sunt o punte între istorie și prezent, între minunea din Vlaherne și rugăciunile noastre din fiecare biserică. De aceea, în fiecare 1 octombrie, creștinii rostesc cu glas de rugăciune:
„Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu; păzește-ne pe noi sub sfânt Acoperământul tău!”
Sărbătoarea în tradiția românească
Această sărbătoare, de origine greco-slavă, a pătruns în spațiul românesc prin influența Bisericii Ruse în secolul al XII-lea. La început a fost prăznuită mai ales în mănăstiri, apoi a intrat și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române la 1 octombrie, devenind tot mai cunoscută și iubită.
Astăzi, numeroase biserici și mănăstiri din România poartă hramul „Acoperământul Maicii Domnului”: Mănăstirea Hadâmbu (Iași), Schitul Pocrov al Mănăstirii Neamț, Schitul Oneaga al Mănăstirii Sihăstria Voronei, Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” Groși (Boroaia), Mănăstirea Valea Budului (Bacău), Mănăstirea Dridu (Ialomița) și multe altele. În toate aceste locuri, în această zi se fac slujbe speciale, privegheri, rugăciuni de mulțumire și cereri de ajutor.
Icoana Acoperământului Maicii Domnului
Icoana praznicului îmbină două evenimente petrecute în Biserica Vlaherne la câteva secole distanță. O înfățișează pe Maica Domnului stând deasupra credincioșilor, cu mâinile ridicate la rugăciune, înconjurată de îngeri. În partea dreaptă jos sunt zugrăviți Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos și ucenicul său Epifanie, care au văzut vedenia. Alături sunt Apostolii, episcopi, sfinte femei și mucenici, toți adăpostiți sub maforionul Născătoarei de Dumnezeu.
În centrul icoanei, sub imaginea Maicii Domnului, se află un sfânt tânăr în stihar diaconesc – Sfântul Roman Melodul, marele imnograf al Bisericii, prăznuit și el tot pe 1 octombrie. Aceasta arată legătura indestructibilă între rugăciunea Maicii Domnului și cântarea Bisericii.
În aceste vremuri de neliniște și încercări, praznicul Acoperământului Maicii Domnului este mai actual ca niciodată. Ne amintește că nu suntem singuri, că avem o Maică în cer, care se roagă neîncetat pentru noi, care ne apără, ne acoperă, ne întărește și ne luminează calea.
Biserica ne cheamă pe fiecare să ne refugiem cu nădejde sub sfântul Acoperământ al Maicii Domnului și să-i încredințăm viața noastră, cuvintele, gândurile și durerile noastre. Să-i rostim cu smerenie:
„Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți și acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mi ca unui neputincios… că n-am alt ajutor afară de tine.”
Părintele Arsenie Papacioc, ne îndeamnă să ne apropiem cu încredere de Maica Domnului:
„Cine este acela care nu are nimic de cerut Domnului nostru Iisus Hristos şi Maicii Domnului?
Se spune că Maica Domnului este supărată pe toţi aceia care nu-i cer niciodată nimic! Ea este o nouă lume şi cât poate Dumnezeu cu puterea, poate şi Maica Domnului cu rugăciunea.
Deci, arată-te a fi un fiu cu inimă de copil al Maicii Domnului! De grijile pământeşti nu putem scăpa, decât dacă nu vrem. Ca suflete dăruite, se impune mai multă voinţă de a nu ne lăsa aglomeraţi şi copleşiţi de grijile acestea pământeşti până într-atât. Ne rânduim viaţa ca oameni care gândim mai înalt şi cu multă răspundere. Se spune că dacă am putea întreba pe cei de sus, adică pe cei mântuiţi: „Ce v-a costat pe voi de aţi ajuns la atâta fericire?“, ne-ar răspunde: „Timp, puţin timp petrecut bine!“ Iată, deci, că nu avem cu nici un chip altă vreme să ne împlinim sufletele chemate, dăruite şi plecate cu atâta hotărâre.”
Astfel, praznicul nu este doar comemorarea unei minuni trecute, ci actualizarea ei în viața noastră. Maica Domnului își întinde Acoperământul peste Biserica întreagă și peste fiecare suflet care o cheamă cu credință.
Să nu uităm niciodată că Acoperământul Maicii Domnului nu este o țesătură materială, ci o taină: taină a iubirii neînțelese, taină a milei nesfârșite, taină a unei mame care nu uită niciodată de fiii ei. Când pășim în biserică, când ne plecăm genunchii acasă sau când strigăm în tăcere în mijlocul suferinței, Maica Domnului ne aude. Nu există suspin prea mic, lacrimă prea tăcută sau durere prea ascunsă pe care ea să nu o vadă și să nu o ducă înaintea Tronului lui Dumnezeu.
Sub sfântul Ei Acoperământ nu stăm doar pentru apărare, ci pentru vindecare, întărire și renaștere. Ea ne acoperă ca să ne păzească de vrăjmași, dar și ca să ne adune înapoi în brațele Bisericii, acolo unde Adevărul este viu, iar Hristos ne așteaptă.
Când simțim că lumea se clatină, că sufletul ne e rănit sau că nu mai știm încotro, să ne întoarcem privirea spre Maica Domnului și să ne rugăm cu toată inima.
Slavă lui Dumnezeu pentru darul Maicii Sale și pentru sfântul Ei Acoperământ, sub care găsim nădejde, ocrotire și mântuire!
Accesează și:
– Cuvânt la Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu – ”doxologia.ro”
– Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului – ”doxologia.ro”
– Canon de rugăciune la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului – ”doxologia.ro”
– Rugăciunea mamei către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru a primi cerescul ei acoperământ – ”doxologia.ro”
– Rugăciune la icoana Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare” – ”doxologia.ro”
– ”Preasfântă Maică și Fecioară” – Imnul de rugăciune al sufletului, interpretat de Alice Ghile – ”stiridigitale.ro”
