Troparul Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei – Glasul 1
”În tot pământul s-a răspândit vestirea ta, că acela a primit cuvântul tău, prin care, cu Dumnezeiască cuviinţă ai învăţat, firea celor în fiinţă ai lămurit şi ai pus rânduială în obiceiurile oamenilor. Părinte cuvioase, preoţie împărătească, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre”.
Sfântul Ierarh Vasile cel Mare este unul dintre cei mai importanți părinți ai Bisericii Ortodoxe, fiind totodată și unul dintre cei mai mari teologi creștini. El este sărbătorit în calendarul ortodox de două ori: o pe data de 1 ianuarie, data trecerii la Domnul, și pe 30 ianuarie împreună cu Sfântul Grigorie Teologul și Ioan Gura de Aur.
Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, s-a născut în Pont în jurul anului 329. A avut patru surori și cinci frați, din care cinci au devenit sfinți în calendarul Bisericii Ortodoxe. Doi dintre frații săi au ajuns episcopi: Grigorie de Nissa și Petru II de Sebaste, iar sora sa, Sfânta Macrina cea Tânără, a ajuns un model de viață ascetică. Vasilie, Emilia, părinții Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, sunt cinstiți și ei ca sfinți în calendarul ortodox.
Temelia educației Sfântului Ierarh este pusă de tatăl său, Vasilie, și dezvoltată de către unul dintre profesori de retorică ai Sfântului Vasile, din Neocezareea, în Pont, de bunica sa Sfânta Macrina cea Bătrână și de profesorul său Sfântul Grigorie Făcătorul de Minuni.
A studiat la Cezareea Capadociei, la Constantinopol și Atena, însușindu-și tot ceea ce era mai bun din cultura păgână. În anul 356 revine pe meleagurile natale și devine profesor de retorică.
Sub influența sorei sale Macrina, Vasile se apropie mai mult de biserică, iar episcopul Cezareii, Dianius, care îl aprecia deosebit de mult, îl încurajează să accepte o slujbă bisericească. În căutarea căilor spre perfecțiune, Vasile vizitează multe mănăstiri din Egipt, Siria, Palestina și Mesopotamia. La întoarcerea în Pont, el înființează o mănăstire pe malul Iris-ului. Scrierile sale din acea perioadă pun bazele vieții monahale sistematice și de aceea Sf Vasile este considerat părintele monahismului oriental.
Sfântul Ierarh Vasile cel Mare înființează primele spitale – crucea roșie
Sfântul Ierarh Vasile cel Mare a fost un practicant prin excelentă a milosteniei. Dragostea sa față de semeni s-a concretizat mai ales în așezământul filantropic, numit de credincioși „Vasiliade”. Acest așezământ a fost construit la marginea Cezareei. Aici au fost adunați cei înfometați și abandonați, spre a fi hrăniți. Potrivit cercetătorilor arheologice, în aceste „Vasiliade” din timpul Sfântului fiecare boala își avea rezervată clădirea și personalul necesar pentru îngrijire.
A fost ales Arhiepiscop al Cezarei în anul 370, în vremuri grele pentru Biserică, atunci când ereticii lui Arie și Macedonie izbutiseră să aibă de partea lor pe însuși împăratul Valens. Sfântul Vasile a dus o luptă aprigă, cu scrisul și cuvântul, pentru apărarea dogmei Sfintei Treimi. De aceea și-a atras mânia împăratului și a suferit multe prigoniri din partea lui. Lucrarea sa teologică și spirituală a fost continuată de fratele său mai mic, sfântul Grigorie de Nissa.
Sfântul Vasile cel Mare a trecut la cele veșnice pe 1 ianuarie 379, în Cezareea Capadociei.
Moaștele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare în România
Părticele din moaștele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare se află la:
– Mănăstirea Mihai Vodă, din București;
– Biserica Stavropoleos, din București;
– Biserica Sfântul Nicolae-Ghica, din București;
– Biserica Paraclisului Patriarhiei, din București;
– Biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași.
Sursă text: ”pravila.ro”
Accesează și:
– Viața Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei – ”doxologia.ro”
– Acatistul Sfântului Ierarh Vasile cel Mare – ”doxologia.ro”
