„Eu te-am făcut, eu… te dau pe mâna Securității!”
Costel a împlinit 18 ani. Și a decis că în România nu e de trăit și că trebuie să plece în Apus. A strâns câteva lucruri, și-a luat bilet de tren spre Timișoara și se pregătea să plece. Fără acordul familiei, fără știința Securității (credea el…).
Nu a fost suficient că tatăl îi reținuse biletul de tren și buletinul, a trebuit ca mama și unchiul să ceară intervenția Securității pentru a-l aduce pe calea cea bună. L-au adus. După o „avertizare” ca la mama acasă. N-a știut Securitatea s-o numească „intervenție”, cum n-a știut nici că făcea managementul unei drame familiale.
Care a fost calea cea bună pentru Costel? A intrat și a rămas în vizorul Securității ca… citește art. integral și „epistola” mamei către șeful Securității pe „facebook.com-cnsas”
